24 iulie 2010

Obiectiv turistic : Pestera Focul viu

Pestera :Ghetarul de la Focul viu
Obiectiv turistic:
Noi am ajuns aici din Glavoi, unde am ajuns cu automobilul. De aici este mai usor sa parcurgi marea majoritate a traseelor din zona (Cetatile Ponorului, La balcoane, Pietrele Galbenei, Avenul Bortig).Traseul a durat cam 45 de minute.Va recomand daca mergeti pe timp-ul verii sa ajungeti la pestera in jurul orei 14, in acel moment razele soarelui patrund prin hornul pesterii luminand ghetarul .Dupa aceasta ora razele soarelui se bifurca creind parca un evantai creand o imagine unica, deosebita!

 Localizare si cale de acces.
Pestera se deschide la o altitudine de l 165 m, pe culmea care separa spre sud Groapa de la Barsa de bazinul morfologic al Vaii Galbenei. Principalul punct de reper îl constituie stâncariile Pietrei Galbenei, fata de care intrarea în pestera se afla la numai 550 m, spre nord-vest.

Pestera este situata pe cumpana de apa dintre bazinul Padis — Cetatile Ponorului si bazinul Vaii Galbena, la circa 500 m vest de Varful Piatra Galbenii (1243 m). La pestera conduc doua marcaje: semnul banda rosie ce duce de la Padis la Baita prin Poiana Florilor — Valea Seaca.
Si semnul punct galben (Circuitul Galbenii), pe ramura Poiana Florilor — Valea Cetatilor — Poiana Florilor. Dupa ce marcajele se reunesc si ajung chiar pe cumpana, pentru a cobori la Poiana Florilor, o scurta derivatie la dreapta duce la gura pesterii,drumul catre pestera este unul usor abordabil prin padure deasa si racoroasa.
Date istorice.

    Ghetarul de Ia Focul Viu este semnalat în lucrarile turistice publicate de J. Czârân Ia începutul secolului, descris cu mai multa îngrijire de V. Puscariu în 1934 si cercetat din punct de vedere stiintific de Institutul de Speologie din Cluj începînd din 1948. Planul detaliat al cavitatii a fost executat de L Viehmann si M. Serban.

Conditii de vizitare:Pestera este partial amenajata, iar vizitarea ei in zonele superioare nu necesita mijloace proprii de iluminare sau echipament special. Pentru zonele inferioare este nevoie de o scara speologica (pentru portiunea terminala a coridorului cu gheata) si de inca 30 m scari (pentru coborarea in rymaia laterala a Salii Mari), de pitoane si de carabiniere.
 Descriere.
Pestera descendenta, sapata in calcare tithonice, care adaposteste un bloc de gheata cu o grosime de 14m si cu un volum de aproximativ 12 000 m3. Este al doilea ghetar subteran din tara, dupa Scarisoara .
Intrarea (alt. 1120 m) este scunda, situata la piciorul unui perete de calcar partial acoperit cu vegetatie. De la intrare se coboara o panta avand o inclinare de 30° pe o lungime de 20 m si o diferenta de nivel de circa 10 m; aceasta portiune, in care uneori se gaseste zapada, este amenajata cu o scara de lemn. De aici se patrunde intr-un spatiu larg (Sala Mare), iluminat de deasupra printr-o fereastra eliptica (un horn urias, deschis). In mijlocul acestei sali, care are o lungime de 68 m si o latime de 46 m, se afla un depozit urias de lemne putrede ce au patruns in decursul timpurilor prin horn.
 
În partea opusa intrarii se vad cîteva stalagmite si scurgeri stalagmitice de gheata, pe care razele soarelui le fac sa scînteieze în orele amiezii, generînd o imagine a carei frumusete se regaseste în denumirea cu valente de simbol data pesterii : Focul Viu... Dincolo de aceste masive de gheata, cavitatea continua printr-o scurta galerie rectilinie, întrerupta de o saritoare de 6 m si închisa de o nisa usor ascendenta. Lungimea totala a pesterii este de 165 m.
 
Adapostind un depozit considerabil de gheata fosila, al carui volum poate fi estimat Ia aproximativ 25 000 mc, Ghetarul de Ia Focul Viu constituie un foarte important teren de cercetari stiintifice complexe, care permit obtinerea unor date complementare celor furnizate de Ghetarul de Ia Scarisoara în legatura cu mecanismul glaciatiunii de caverna si cu paleoclimatul Muntilor Bihor.
 In marginea estica podeaua salii este constituita dintr-un zid de gheata care intre el si perete lasa un gol ce nu poate fi coborat decat cu ajutorul scarilor speologice. De la capatul nordic al Salii Mari si pana la sfarsitul galeriei (aproximativ 60 m) podeaua este constituita din gheata. La inceputul acestei galerii nordice se disting cateva coloane si domuri mari de gheata, al caror numar si marime difera de la an la an, iar la o departare de 20 m de la aceste formatiuni se gaseste o saritoare (—6 m) care poate fi coborata cu ajutorul unei scari speologice. Coridorul se termina intr-o zona ascendenta, cu o nisa. In anotimpul calduros apa de topire formeaza aici un lac.
Blocul de gheata este perforat de cateva puturi sapate de apa care picura din bolta pesterii. Aceste puturi se inchid primavara si se redeschid la sfarsitul verii. Doua dintre ele au putut fi coborate pana la baza blocului de gheata, adica la o adancime de 11, respectiv Hm, unde se afla camere ceva mai largi datorita contactului termic dintre gheata si substratul calcaros.
Un interes deosebit il are gheata din pestera care prezinta variatii anuale. Analizele de polen efectuate din impuritatile de la baza blocului au aratat ca acestea dateaza din ultima faza postglaciara a fagului, deci de acum 3000 de ani.
In galeria terminala, intr-o nisa au fost descoperite cateva cristalictite de calcit, iar unele fragmente de draperii de calcit cazute pe pamant prezentau fenomenul de producere a luminii la lovire (triboluminiseenta). Biospeologic pestera a fost foarte putin cercetata.
Dupa ce vizitati partea interioara va intoarceti pe unde ati intrat si ocoliti pestera pe partea din stanga  ,si veti ajunge deasupra pesterii in locul pe unde patrund razele soarelui .
Recomand cu multa incredere aceasta locatie este un obiectiv ce nu trebuie ratat in calotoriile prin Apuseni!
Incercati sa lasati la plecare locurile asa cum le-ati gasit.
Vreme frumoasa si drumetii placute!