Pestera Ursilor
Localizare:situata la 86 km de Oradea, pe DN 76. A fost descoperita intamplator la sfarsitul anilor 1970, in zona carierelor de marmura din muntii Chiscau, la o altitudine de 482 de metri.Se poate ajunge la peșteră cu trenul, pe linia ferată
Oradea -
Vașcău, până la stația
Beiuș sau
Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu mașina accesul este posibil pe DN 76
Oradea -
Deva + DJ 763
Chișcău (14 km).Linia ferată Oradea - Vașcău nu este funcțională de mai mulți ani. Accesul se face numai auto. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecția de după comuna Buntești și se urmează drumul din dreapta. Din Beiuș sunt autobuze până în Chișcau, pe drumul care porneste din DN 76 la sud de Beius, apucand inspre Bradet si Magura. Drumul e in stare buna, dar atentie la denivelari daca aveti masina cu garda joasa.
Programul de vizitare este de Marti pana Duminica intre 10-17, Lunea fiind inchis. Se formeaza grupuri de 50-100 de persoane care urmeaza un ghid, si asta pentru ca totul este organizat ceas aici.
Pretul biletelor la Pestera Ursilor: 15 lei adulti, 10 lei copii.Atentie, luati-va cu voi haine mai groase, pentru ca temperatura in pestera este de 9-10 grade chiar daca afara sunt 35 la umbra!
Istoric:
Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (
Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamaifere (ex .elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în acelaș loc ca și predecesorii.
Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (
Peștera Bisericuța,
Peștera cu Oase)sau aiurea unde scheletele au fost gasite întregi, nederanjate. Intrarea a fost intre timp colmatata.
Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură).
În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea
Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.
O primă explorare a peșterii a avut loc la
20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "
Speodava" din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș
Ștei).
Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviță" în colaborare cu
Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la
14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.
Prima galerie este "Galeria Ursilor" sau "Galeria Oaselor", galerie unde au fost descoperite foarte multe culcusuri ale ursilor de pestera, precum si 140 de cranii ale acestor ursi.
Peretii acestei galerii au urme adanci lasate de labele ursilor, despre care se presupune ca au ramas blocati in interiorul pesterii datorita prabusirii unei stanci.
In cea de-a doua galerie, respectiv in "Galeria Emil Racovita" au fost expuse fosilele unor animale disparute in urma cu zeci de mii de ani, precum si scheletul unui urs.
Stalactitele si stalagmitele care impodobesc aceasta galerie au niste siluete fantastice. Draperiile de calcar si domurile te intampina peste tot.
Ultima galerie este "Galeria Lumanarilor" unde se intalnesc stalagmitele albe ca spuma laptelui si care nu au fost atinse de mana omului. La capatul acestei galerii se afla un tunel creat artificial, cu o lungime de 16 m, tunel ce duce la suprafata.
In Pestera Ursilor temperatura este constanta de 10 grade.
La o altitudine de 482 m.si cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.
Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă -
Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră.
La capatul acestei galerii a Lumanarilor, poteca turistica îsi face cu greu loc prin desimea concretiunilor si prelungita cu un tunel articial, lung de 16m, razbate în cele din urma la suprafata, încheind astfel traseul vizitabil al pesterii.Traseul subteran este parcurs în 45 minute.
Nu va mai ramane decat sa mergeti sa o vedeti!!!
