Crucea Alba & Pestera de sub pietrele lui Serban

Obiective turistice Baile Herculane :

Daca aveti de gand sa vizitati statiunea Baile Herculane sa stiti ca veti face o alegere perfecta pentru ca aici sunt destul de multe trasee de parcurs pentru iubitorii muntelui.
Eu recomand acest traseu pentru ca este unul educational dar si destul de usor de parcurs drumul fiind pavat cu piatra si presarat ici colo cu foisoare de relaxare .

Masivul Domogled este primul din varfurile importante ale Muntilor Mehedinti, pornind dinspre sud. El domina de la 1105m statiunea Baile Herculane, fiind situat oarecum la vest de creasta principala, mai scunda insa cu 400-450m. Astfel, privit din diferite unghiuri apare ca un urias care se ridica deasupra regiunilor joase din jur, mai ales deasupra statiunii, situata doar la 160m, altitudine medie. Situat intr-o regiune calcaroasa, cu influente climatice submediteraneene, cu o flora si fauna deosebite, Domogledul a ajuns obiectul de studiu al naturalistilor, un larg perimetru din jurul sau fiind constituit in rezervatie.

Traseul pe care il propunem azi porneste din Herculane, fiind doar una din multiplele variante pe care le putem alege in ascensiunea noastra. Accesul in statiunea milenara se poate face atat pe sosea (DN6 dinspre sudul si vestul tarii) cat si pe calea ferata. Chiar din Herculane pornesc doua trasee catre Domogled, dar noi il vom urma pe cel mai comun: Baile Herculane (zona hotelului Cerna) – Crucea Alba – Grota lui Serban.
Pornim de langa hotelul Cerna, pe strada ce urca pe langa hotel si trece apoi pe la izvorul mineral si pe langa primarie. In fata noastra se ridica, inaccesibil, abruptul Domogledului. Varful nu se zareste de aici, dar putem distinge, sus, printre frumoasele exemplare de pin banatean, Crucea Alba. In stanga acesteia se deschide saritoarea Vaii Jelarau. O poteca ne va purta pasii catre acele locuri dar pana atunci urmam strada, pavata cu piatra cubica, care devine ingusta si urca mereu pentru a ne scoate in DN67D, drumul ce ocoleste statiunea prin partea rasariteana. Am facut pana aici 10 minute. Pornim pe sosea la dreapta, in sensul invers celui in care am urcat, si ajungem treptat chiar in spatele hotelului Cerna, situat mai jos. Urmarim marginea din stanga a soselei pana gasim poteca ce poneste spre munte, cam la 600 m de locul unde am iesit la drum. O tablita indicatoare ne indruma catre Crucea Alba si Izvorul Jelarau, pe marcaj cruce albastra. Cateva trepte de beton ne inlesnesc primii pasi si apoi, urcand, intram in padure

De la aceste panouri si pana la Crucea Alba se fac cam 45 de minute dupa cum arata si placuta de aici se va urmari marcajul crucea alb-albastra.

Poteca este putin mai abrupta in prima parte pana ajungem la un mic platou unde gasim si un loc de popas sub forma unui foisor de lemn. 

De aici poteca va urca ceva mai bland, tot prin padure, in serpentine largi. Nu ne putem rataci, poteca este foarte buna si marcajul asemenea. In partea finala, ajungem in imparatia calcarului, iar padurea se rareste. Stanci uriase stau suspendate deasupra haurilor, iar printre incheieturile lor se strecoara semetii copaci de care am pomenit si mai devreme: pinul banatean, cu coroana sa in forma de umbrela.
 Aceast traseu este cu adevarat unul educatioanal , presarate pe copaci gasim denumirile planteleor si copacilor ce fac parte din parcul national.

Jos, in stanga noastra, se zareste statiunea din care am urcat, iar dincolo de ea, culmea impadurita a Seseminului. Poteca se strecoara in partea finala pe niste brane – “cararea pisicii” - (destul de alunecoase pe vreme umeda) si ajungem astfel, dupa circa 45 de minute , la Crucea Alba

                                                 Luam si eu ceva notite pentru blog.

Despre Crucea Alba circula mai multe legende. G. Acsenteanu, autorul lucrarii „Herculanele au rasarit din legenda”, ne vorbeşte de un ofiter din regimentul generalului Ion Dragalina care, venind calare dinspre Podeni spre Herculane, s-a prabusit in prapastie cu un podet ale carui picioare au fost taiate de dusmani. O alta, relatata, in schimbul unei pungi de bomboane, de o contesa maghiara care in anii '80 locuia intr-o vila din apropierea hotelului UGSR, ne spune ca doi tineri indragostiti de aceeasi fata se intrec calare pe potecile muntelui, primul care ajunge sus primeste mana fetei. Ajuns in punctul in care astazi se gaseste Crucea Alba, castigatorul trage cateva focuri de pistol pentru a semnaliza victoria. Calul se sperie si-l aruncă in prapastie. In memoria lui fata a ridicat Crucea Alba. Aceasta tristă istorioară i-a determinat pe multi turisti sa urce  pana aici pentru a vedea locul unde s-a sfarsit o poveste de dragoste si, probabil, a inceput o alta.

O alta   legenda relatează despre un tânăr foarte puternic şi curajos pe nume Iovan Iorgovan în care şi-au pus încrederea oamenii din aşezările care înconjurau munţii din această zonă.

            Iovan Iorgovan a dus o luptă crâncenă cu un balaur  înfiorător cu şapte capete pentru a-şi recăpăta iubita si pentru a-i salva pe oameni de grozăviile acestuia.

            În rezervaţia Cheile Corcoaiei a avut loc ultima bătălie dintre eroul mitic Iovan Iorgovan şi balaur, aici fiind retezat ultimul cap al acestuia.

            Cheile, conform legendei, s-au format prin spintecarea acestora cu sabia lui Iovan Iorgovan pentru a ucide balaurul care s-a ascuns între ele.

Parca de abia de aici, de la inaltimea Crucii Albe observam ce ingusta este valea Cernei incat statiunea a trebuit sa se rasuceasca pe mendrele raului, castigand cat de putin teren drept s-a putut. Distingem hotelurile si casele, vechile constructii ale bailor si parcul. In susul vaii zarim culmea ascendenta a Muntilor Cernei si trapezul aspru al Pietrei Galbene.

De la Cruce, coboram cateva zeci de metri spre valea Jelarau. La un moment dat, spre dreapta se deschide un fagas de vale pe care urca noua noastra poteca, marcata cu banda galbena. 

Inainte drumul urca pe valea Jelarau, spre izvorul omonim si Poiana Musuroane. Noi urmam insa poteca la dreapta, care urca destul de abrupt, intr-o zona ceva mai instabila, cu grohotis. Urcusul este obositor dar din fericire nu e prea lung. In maxim 30 de minute de la Cruce ajungem in imediata apropiere a Grotei lui Serban, situata la 30-40 m spre stanga potecii. Pestera nu este amenajata ,se viziteaza in doar cateva minute, dar e bine sa avem o sursa de lumina.

Sper ca va facut placere aceasta incursiune in muntii Mehedinti si la urmatorul concediu o veti include in lista dumneavoastra de perecere a timpului liber.

Respectati natura doar asa ne va respecta si ea!

Incercati ca in plimbarile prin natura sa nu lasati nimic in locurile ce le-ati vizitat, haideti sa facem un minim de efort si sa pastram muntii curati.

Vreme frumoasa si calatorii placute!

                                                            Multumiri si va mai asteptam.