Manastirea Moldovita

Obiective turistice Bucovina :

 

Localizare:Comuna Vatra Moldoviţei, SUCEAVA

Acces: din Campulung Moldovenesc pe DN 17A, 23km, sau din Radauti pe DN 17A, prin Marginea, Sucevita, 47 km

Hram:Buna Vestire - 25 Martie.
Harta manastirea Moldovita
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Descriere:În codrii ce acopereau odinioară clinurile celor două obcine din stânga şi din dreapta văii Moldoviţei, precum şi pe pârâul Ciumîrna în sus, vieţuiau, încă din secolul al XIV-lea, numeroşi pustnici care cu timpul şi-au întemeiat o modestă bisericuţă din lemn. Pe lângă ea s-au înălţat apoi chilii, luând astfel naştere o colectivitate duhovnicească.

Sihăstria aceasta avea să fie extinsă, iar bisericuţa din lemn avea să fie înlocuită cu una din piatră, care a avut de suferit din cauza alunecărilor de teren şi a căzut în paragină. Ruinele acestea se mai văd 

şi astăzi, nu departe de actuala mănăstire, întemeiată de Petru Rareş, în anul 1532.

Sub aspect arhitectonic, biserica mănăstirii, cu hramul Bunavestire, se impune prin insolita soluţie a prelungirii navei pentru cuprinderea a încă două spaţii, dispunerea simetrică a ferestrelor pronaosului, ancadramentul uşilor de sub cornişe proeminente. Pictura murală a bisericii se integrează în complexul picturii mănăstirilor bucovinene, impunându-se ca „unul dintre cele mai importante monumente de artă românească veche”.

Frescele interioare ne reţin atenţia chiar de la tabloul votiv, de pe peretele din partea de vest, care reprezintă familia întemeiatorului: se află aici cel mai reuşit portret al lui Petru Rareş, iar fiecare membru al familiei ctitorului este distinct individualizat.

Chipul Maicii Domnului din dreapta tronului Împăratului ceresc are multe similitudini fizionomice cu cel al femeilor din partea locului.

Bolta pronaosului, măiestrit înstelată, sinaxarul şi alte două icoane ale Fecioarei dovedesc nu numai amplele posibilităţi de exprimare plastică, ci şi recunoaşterea de către zugrav a elementelor artei occidentale, ca şi a acelora folosite în Răsărit. În acest context, Fecioara cu Pruncul, zugrăvită în luneta uşii intrării în naos, este considerată de exegeţi ca fiind cea mai sensibilă imagine plastică a maternităţii, din pictura noastră medievală. Prin valoarea estetică excepţională, imaginea răstignirii stă foarte bine alături de oricare din realizările picturii culte occidentale cu aceeaşi temă. Stilul grafic şi pe alocuri miniaturizant al zugravului Moldoviţei se desprinde şi din icoana de hram – Bunavestire – aflată deasupra uşii intrării în gropniţă. Nou este şi faptul că în această încăpere a mormintelor se află şi o tainiţă – un spaţiu secret care putea adăposti în vremuri grele odoarele bisericii, obiectele de cult şi alte bunuri. În naos sunt reprezentate cele mai de seamă episoade din Patimile Domnului în formă de friză (povestire), ceea ce se numeşte în popor „Drumul Crucii”. Din pictura murală exterioară, de o valoare aparte, deopotrivă estetică şi spiritual creştină, sunt Arborele lui Iesei şi Asediul Constantinopolului aşezat la baza imnului Acatist al „Buneivestiri”. IstoricMănăstirea Moldoviţa este una dintre cele mai vechi aşezări monahale, cu un important trecut istoric. Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiţia o aminteşte încă din perioada voievozilor Muşatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între 1402-1410 cu întregul ansamblu de contrucţii, având hramul Buna Vestire şi fiind deja un centru cultural. Mănăstirea Moldoviţa s-a bucurat de privilegii şi din partea lui Ştefan cel Mare. Prin mai multe hrisoave voievodul a confirmat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci şi privilegii comerciale care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova. Manastirea Moldovita ca si manastirea Sucevita are aspectul unei cetati, cu turnuri de aparare si ziduri groase de 6 m inaltime si 1,2 m latime. Ctitoria lui Alexandru cel Bun a rezistat până la sfârşitul sec. al XV-lea, când s-a prăbuşit din cauza unor alunecări de teren. Ruinele se văd şi astăzi la 500 m distanţă de actuala construcţie. Dorind să continue existenţa aşezământului, voievodul Petru Rareş îi schimbă amplasamentul şi construieşte în 1532 noua biserică (păstrată până astăzi), închinând-o aceluiaşi hram. Tot atunci mănăstirea a fost împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, căpătând aspect de fortăreaţă. Pe ruinele fostelor chilii a fost ridicată în perioada 1610-1612 clisiarniţa (casa egumenească) de către episcopul Efrem de Rădăuţi, pentru păstrarea odoarelor bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti. Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldoviţa funcţiona un important centru cultural, unde se copiau şi se împodobeau cărţi bisericeşti. Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul al XV-lea. Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat şi în secolele al XVII-lea (se remarcă strădaniile episcopului Efrem de Rădăuţi, mare cărturar şi ctitor la Moldoviţa, care a organizat aici o şcoală de copişti şi miniaturişti) şi al XVIII-lea. Biserica mănăstirii păstrează tradiţionalul plan triconc, cu cinci încăperi despărţite prin pereţi cu uşi pe mijloc şi cu sistem de boltire separată la fiecare încăpere. Spre deosebire de alte biserici moldoveneşti, aici apar elemente arhitectonice noi, cum sunt pridvorul deschis, cu cinci arcade mari care dau măreţie monumentului, tainiţa (încăpere situată deasupra camerei mormintelor) şi semisoclul din jurul bisericii - aceste elemente apar numai la construcţia bisericilor din epoca lui Petru Rareş. Bolţile pridvorului sunt în stil moldovenesc în formă de cruce.

Pictura exterioară datând din anul 1537, mai mult decât cea interioară, prezintă evidente asemănări cu fresca de la Mănăstirea Humor, este complexă imagistic şi bogată cromatic. În pridvor, ca peste tot, Judecata de Apoi include printre eretici pe Mohamed. Faţada sudică, avantajată, a bineconservat Imnul acatist şi un impresionant Asediu al Constantinopolului, poate cel mai bine zugrăvit; alături Rugul lui Moise completează ilustrarea învăţăturii mariologice ortodoxe. Tot la sud, într-o compoziţie generoasă, Arborele lui Iesei se înalţă străjuit de căpeteniile celor 12 seminţii ale lui Israil. Pe abside este reprezentat Cinul, ca grăitoare legătură între Biserica triumfătoare din cer şi cea luptătoare de pe pământ. Remarcabilă este împletirea şi unitatea elementelor bizantine şi locale, interpretarea românească a unor teme tradiţional bizantine.

Din punct de vedere artistic, împodobirea bisericilor cu picturi exterioare este o inovaţie. La Mănăstirea Moldoviţa pictura reprezintă un tot unitar de cultură generală - pe lângă scenele religioase. În exterior se pot vedea scene istorice (Asediul Constantinopolului) şi cu aspect cultural (Filosofii antici). Pe stâlpul de pe faţada sudică sunt redaţi sfinţii militari (Sf.Gheorghe, Sf.Dimitrie, Sf.Mercurie). În continuare, pe aceeaşi faţadă, la partea superioară este reprezentat "Imnul acatist", una dintre cele mai frumoase teme iconografice care se poate vedea la bisericile din Bucovina. Alături de "Imnul acatist" şi "Asediul Constantinopolului" apar şi "Rugul lui Moise" şi Arborele lui Iesei" (temă care ilustrează genealogia lui Iisus şi nu lipseşte de la nici o biserică cu picturi exterioare din Moldova). La baza întregii picturi interioare şi exterioare, care se desfăşoară după un program precis, stă un principiu caracteristic artei creştine - acela de a oferi prin pictură sinteza adevărurilor religiei. Spre deosebire de pictura din secolul al XV-lea, care vorbeşte mai mult prin sobrietate şi simbolism, cea de la Moldoviţa, deşi continuă tradiţia bizantină, are un caracter mult mai realist, narativ. Realismul cu care sunt tratate personajele şi felul în care sunt aşezate în cadrul respectiv, insuflă viaţă scenelor. În întreaga pictură figurile sunt judicios distribuite, urmând să pună în valoare proporţiile armonioase ale bisericii. Siluetele elegante ale personajelor sunt în acord cu suprafaţa curbă a absidelor, în perfectă concordanţă cu arhitectura monumentului.
Catapeteasma este sculptată în lemn, pictată şi aurită, adevarată operă de artă. Partea superioară, până la candele, datează din secolul al XVI-lea, iar cea inferioară din secolul al XVIII-le

Muzeu: Manastirea Moldovita

Muzeul manastirii pastreaza manuscrise din secolul al XV-lea in care se fac referiri pretioase la modul de organizare a scolii manastiresti, la activitatea culturala in general. Aici au fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) si o psaltire (1614).

Jiltul domnesc din vremea lui Petru Rares (sec. XVI) este cea mai valoroasa opera de acest gen din Moldova, in buna vecinatate cu broderiile daruite de Voievodul Stefan cel Mare (sec.XV).

In anul 1785 Manastirea Moldovita a fost desfiintata. Pana in 1932-1934 cand si-a reluat activitatea ca manastire de maici, a suferit numeroase deteriorari. In perioada 1954-1960 Moldovita a fost restaurata si innoita. Acoperisul a fost refacut in intregime si i s-a marit sarpanta pentru protectia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidentia silueta impunatoare, fundatiile si soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile si chiliile au fost refacute.

Ştiaţi că ... la Moldoviţa se pot vizita şi ruinele primei biserici?

Aceasta a fost construită în 1410 de Alexandru cel Bun. Ruinele, destul de bine păstrate, permit stabilirea proporţiilor monumentului şi sunt situate la aproximativ 500m de actuala biserică, pe malul râului Moldoviţa, într-un loc pitoresc şi uşor accesibil.

Biserica era construita din piatra de carieră şi era de dimensiuni mici. Prin săpăturile arheologice au fost identificate fragmente ale unei decoraţii murale.

Prime ctitorii, în stare de ruină, se găsesc în apropierea mai multor monumente din Bucovina (Probota, Volovăţ, Humor), însă într-un proces accentuat de degradare.

 O altfel de descriere:
http://artboom.ro/wiki/arhitectura/arhitectura-romaneasca/manastiri/manastirea-moldovita
http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/1080722-codul-manastirilor-bucovinene

Aici ese inmormantat Episcopul Efrem al Radautilor

EPISCOPUL EFREM AL RĂDĂUŢILOR
Mănăstirea Moldoviţa
(+ 1626)

Evlaviosul episcop Efrem era cu metania din Mănăstirea Moldoviţa, iar cu locul naşterii din părţile Sucevei. Deci, auzind de buna nevoinţă a monahilor de aici, s-a făcut călugăr în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, învrednicindu-se în puţină vreme de darul preoţiei. Apoi, a fost mai mulţi ani eclesiarh şi duhovnic al obştii din Moldoviţa, crescând mulţi fii duhovniceşti şi zidind sufleteşte pe toţi cu smerenia, cu blândeţea şi cu înţelepciunea lui. Căci era deprins din copilărie cu citirea şi înţelegerea Sfintei Scripturi şi cu învăţătura Sfinţilor Părinţi, pe care o deprinsese în şcoala mănăstirii de la dascăli iscusiţi.

Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, Cuviosul Efrem a fost ales egumen al Mănăstirii Moldoviţa, povăţuind duhovniceşte această obşte între anii 1595-1607 şi adunând în jurul său până la 60 de călugări. În această vreme, Mănăstirea Moldoviţa a cunoscut o epocă de aleasă înflorire duhovnicească şi culturală. Aici se formau duhovnici şi egumeni iscusiţi în povăţuirea sufletelor omeneşti, precum şi buni caligrafi care scriau cărţi de slujbă pentru biserici, printre care era şi Cuviosul Isaia pustnicul. În jurul Mănăstirii Moldoviţa se nevoiau, de asemenea, numeroşi sihaştri care se bucurau de ajutorul lui. Numele egumenului Efrem era cunoscut domnului Moldovei, Ieremia Movilă, care îi acordă unele ajutoare pentru mănăstire şi „scrie rugăminte egumenului din Moldoviţa şi întregului sobor".

Pentru înţelepciunea vieţii sale, Cuviosul Efrem a fost chemat de Dumnezeu la treapta arhieriei, fiind hirotonit episcop al Huşilor în anul 1607. După puţină vreme ajunge pe scaunul Episcopiei Rădăuţilor, bine păstorind turma lui Hristos 15 ani (1608-1614 şi 1616-1623). Prima lui grijă a fost să zidească biserici în toate satele şi să hirotonească preoţi buni şi ştiutori de carte, ca să poată povăţui poporul pe calea mântuirii. Se îngrijea, de asemenea, pentru întărirea vieţii duhovniceşti în mănăstirile şi schiturile din eparhia sa, rânduind egumeni luminaţi şi sporiţi în fapte bune.

La mănăstirea de metanie, episcopul Efrem a zidit în anul 1612 o frumoasă „clisiarniţă", care se păstrează până astăzi. A mai dat mănăstirii sale câteva cărţi de slujbă, caligrafiate cu propriile sale mâini, şi anume un Evangheliar (1613), o Psaltire (1614) şi un „Anghelis" (Octoih). Pe acest manuscris se află următoarea însemnare: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu robul Domnului Dumnezeului meu, Efrem, episcop de Rădăuţi, am binevoit şi am dorit din toată inima şi am dat din agoniseala mea dreaptă, ca să se scrie sfântul Anghelis care stă de faţă celor ce-l privesc, ca rugăciune a mea pentru mine şi părinţii mei şi l-am dat Sfintei Mănăstiri Moldoviţa...".

Aşa nevoindu-se smeritul episcop Efrem şi mult ostenindu-se pentru mântuirea turmei sale, în anul 1623 s-a retras la mănăstirea de metanie. Apoi, pregătindu-şi dinainte mormântul, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în anul 1626. Mormântul se află în gropniţa Mănăstirii Moldoviţa şi poartă următoarea inscripţie: „Acesta este mormântul presfinţitului nostru părinte Kir Efrem, episcop al Rădăuţiului (unde) este şi înmormântat, unde s-a făgăduit lui Dumnezeu şi Preacuratei Sale Maici, din tinereţe. Veşnica lui pomenire, în anul 1626".