Obiectiv turistic: Pestera Ursilor

                                                            Pestera Ursilor

                          Localizare:situata la 86 km de Oradea, pe DN 76. A fost descoperita intamplator la sfarsitul anilor 1970, in zona carierelor de marmura din muntii Chiscau, la o altitudine de 482 de metri.Se poate ajunge la peșteră cu trenul, pe linia ferată Oradea - Vașcău, până la stația Beiuș sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu mașina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chișcău (14 km).Linia ferată Oradea - Vașcău nu este funcțională de mai mulți ani. Accesul se face numai auto. De la Oradea sunt autobuze până la Pietroasa. Se coboară la intersecția de după comuna Buntești și se urmează drumul din dreapta. Din Beiuș sunt autobuze până în Chișcau, pe drumul care porneste din DN 76 la sud de Beius, apucand inspre Bradet si Magura. Drumul e in stare buna, dar atentie la denivelari daca aveti masina cu garda joasa.

 Programul de vizitare este de Marti pana Duminica intre 10-17, Lunea fiind inchis. Se formeaza grupuri de 50-100 de persoane care urmeaza un ghid, si asta pentru ca totul este organizat ceas aici. Pretul biletelor la Pestera Ursilor: 15 lei adulti, 10 lei copii.Atentie, luati-va cu voi haine mai groase, pentru ca temperatura in pestera este de 9-10 grade chiar daca afara sunt 35 la umbra!

 Istoric:
Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamaifere (ex .elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în acelaș loc ca și predecesorii.

 Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase)sau aiurea unde scheletele au fost gasite întregi, nederanjate. Intrarea a fost intre timp colmatata.

Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură).

 În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei).

 Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviță" în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.

Prima galerie este "Galeria Ursilor" sau "Galeria Oaselor", galerie unde au fost descoperite foarte multe culcusuri ale ursilor de pestera, precum si 140 de cranii ale acestor ursi.

Peretii acestei galerii au urme adanci lasate de labele ursilor, despre care se presupune ca au ramas blocati in interiorul pesterii datorita prabusirii unei stanci.

In cea de-a doua galerie, respectiv in "Galeria Emil Racovita" au fost expuse fosilele unor animale disparute in urma cu zeci de mii de ani, precum si scheletul unui urs.

Stalactitele si stalagmitele care impodobesc aceasta galerie au niste siluete fantastice. Draperiile de calcar si domurile te intampina peste tot.

Ultima galerie este "Galeria Lumanarilor" unde se intalnesc stalagmitele albe ca spuma laptelui si care nu au fost atinse de mana omului. La capatul acestei galerii se afla un tunel creat artificial, cu o lungime de 16 m, tunel ce duce la suprafata.

                                     In Pestera Ursilor temperatura este constanta de 10 grade.

La o altitudine de 482 m.si cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră.

 La capatul acestei galerii a Lumanarilor, poteca turistica îsi face cu greu loc prin desimea concretiunilor si prelungita cu un tunel articial, lung de 16m, razbate în cele din urma la suprafata, încheind astfel traseul vizitabil al pesterii.Traseul subteran este parcurs în 45 minute.

                                             Nu va mai ramane decat  sa mergeti sa o vedeti!!!

Citeste tot>>

Circuit turistic in Apuseni

         Daca doriti sa petreceti o saptamana de neuitat in Romania va recomand cu inima deschisa sa alegeti aceste obiective si nu veti regreta.
Cu plecare din Bucuresti  se merge pe traseul Ramnicu Valcea unde puteti vizita manastirea Cozia;
Cascada Lotrisor (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/05/cascada-lotrisor.html), se continua drumul spre -Sibiu aici se poate vizita centru istoric continuund cu Alba Iulia, apoi Arieseni unde puteti vizita numeroase obiective cum ar fi:Cascada Patrahaisesti, Coiba mica, Coiba mare(http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/07/obiectiv-turistic-pestera-coiba-mare.html),Ghetarul Vartop, Pestera lui Ionele(http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/08/pestera-poarta-lui-ionele.html), Izbucul Tauz (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/08/obiectiv-turistic-izbucul-tauz.html) puteti ajunge si la Ghetarul Scarisoara(http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/07/obiectiv-turistic-ghetarul-scarisoara.html). Mai departe se continua drumul  cu Groapa Ruginoasa (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/07/groapa-ruginoasa.html) aflata cam la 10 km de Arieseni imediat dupa partia de la Vartop, harta trebuie urmata catre Stei in zona Chiscau unde gasiti Pestera Ursilor (noi am vizitat pestera la intoarcere), urmand sa ajungeti in Boga pentru cazare, iar din Padis (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/05/padis.html) incepand practic marea aventura in Apuseni (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/05/muntii-apuseni.html) cu un numar foarte mare de obiective deosebit de spectaculoase cu trasee mai scurte pornind din Glavoi unde se poate ajunge cu masina si deasemenea campa acestea fiind:Pestera Focul Viu(http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/07/obiectiv-turistic-pestera-focul-viu.html), Cetatile Ponorului(http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/06/cetatile-ponorului.html), Pietrele Galbenei, Cheile Galbenei, Cetatile Radesei(http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/05/cetatile-radesei.html), Avenul Bortig si lista poate continua.
La intoarcere spre Hunedoara unde nu trebuie ratat Castelul Huniazilor (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/04/castelul-huniazilor-corvinilor.html ) unul din cele mai bine pastrate din tara -Deva cu vizitarea cetatii cu acelasi nume (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/06/cetatea-devei.html) dar si centrul de antrenament al gimnastilor romani urmand drumul catre Targul Jiu (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/06/targu-jiu.html) unde se pot vizita obiectele de arta realizate de Brancusi: Masa tacerii, Poarta sarutului, Coloana Infinitului , apoi venind spre Ramnicu Valcea se poate trece pe la Pestera Muierii (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/11/pestera-muierilor.html )din Baia de Fier, apoi Manastirea Polovragi (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/06/manastirea-polovragi.html), dupa care Pestera Polovragi (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/04/pesteri.html) din Cheile Oltetului (http://romania-obiectiveturistice.blogspot.com/2010/08/cheile-oltetului.html) aflata la doar 5 km distanta.Veti trece si prin Horezu, zona recunoscuta pentru mestesugarii de olarit acesta  fiind un ultim obiectiv aflat in drumul de intoarcere.
Daca nu vreti sa scapti nici un obiectiv puteti adauga la aceasta o saptamana inca cateva zile pentru a putea vizita si alte atractii turistice din zonele enumerate.
Va doresc calatorii placute si vreme frumoasa !

Citeste tot>>

Pestera Poarta lui Ionele

Obiective turistice din Apuseni

 Localizare:Peștera Poarta lui Ionel este situată în versantul drept al Văii Ordancușa, la o altitudine de 800 m, in calcare triasice mai precis în zona de intersecţie a acestuia cu versantul stâng al Văii Gârda Seacă.. Se poate ajunge la ea prin Valea Arieșului, din comuna Gârda de Sus, urmând cale de 2,5 km drumul forestier ce pornește din centrul comunei spre Peștera Scărișoara pe Valea Ordâncușa.

 Este o interesantă formaţiune carstică,cu  gura înaltă de 17 m şi lată de 12 m. Lungimea totală a peşterii este de 131 m; pentru vizitarea ei, este necesară lampă.

 Noi am ajuns aici dupa un drum  din Arieseni unde eram cazati si unde am gasit pe cineva care ne-a ajutat foarte mult cu traseele si obiectivele turistice desenandu-ne harta zonei.Am mai inaintat cam 35 metri, de unde am lasat masina.

Peștera este semnalată de J. Vass încă din 1857, iar în 1921 este cercetată de P. Chappuis, R. Jeannel si Emil Racovita.Pestera are adancime de + 26 m, un număr de 2 intrări.

 In anul 1986 în timpul filmărilor pentru lung metrajul Flăcări pe comori in regia lui Nicolae Mărgineanu, cascadorul speolog Viorel Roru Ludușan explorează a doua intrare în pesteră, un aven care debușază în galeria principală în zona intrării. În film a fost introdusâ o secventă din acest loc.

 În anul 1988, în timpul explorărilor din peștera vecina, Zgurăști, membrii Alpin Speo Club Polaris Blaj, la o tură de încălzire se cațără pe un horn din finalul peșteri și descoperă Galeria Superioară.

 Cu aceată ocazie Viorel Ludușan realizează o hartă detailată a peșterii.

În anul 1989, tot ei realizează amenajarea turistică a peșterii.În 1999, peștera Poarta lui Ionele a fost declarată monument al naturii și inclusă pe lista ariilor protejate din România.

 Peștera Poarta lui Ionele este locul in care ies la lumină apele ce se pierd în ponoarele si dolinele de pe valea oarbă dintre Iapa (Dealul Frumos) si cătunul Mununa. Această a fost dovedită de colorările cu fluoresceină . facute de speologii clujeni. Este aceiași apă ce trece prin Peștera-aven Ghețarul de sub Zgurăști care se gaseste la 130 m. distantă. Colorarile cu fluoresceină făcute de Clubul Polaris în finalul activului din Zgurăști au aparut în Poarta lui Ionele după 24 de ore, confirmând legatura dintre ele, dar și viteza extrem de mica de curgere a apei datorată imenselor lacuri în care staționează.

Apa saturată cu calcar dizolvat precipită pe distanța dintre peșteră și varsarea în Ordincușa, 150 m mai jos și formează frumoase cascade de travertin și gururi.

Nu am putut ramane indiferenti la aceste vietati care coloreaza peisajul.

Intrarea în peșteră se face printr-un portal înalt de 15 m. După primii 10 m, coborând panta de grohotiș întâlnim izbucul sub peretele stâng activ tot timpul anului. La 50 m de la intrare, galeria peșterii cotește în unghi drept la stânga.

Urmează o săritoare care se urcă ușor datorită aderenței podelei, care este în fapt un perete vechi de gur. Galeria e foarte înaltă, 32 m. Peștera își pastrează profilul avand podeaua acoperită de pietriș sau bazine de tip gur. Dupa 20 m apare un nou cot de 90° la stânga. În fundul galeriei se coboară spre fundul unui lac periodic, de obicei sec.

 La ploi puternice sau topirea zăpezii pe aici apare un puternic curent de apă care inundă întreaga podea a peșterii de la acest nivel. Daca la ultimul cot excaladăm marele dom de pe partea dreapă, dupa 12 m. ajungem în galeria superioră.

Este mult mai strâmtă și urcă în trepte.Găsim și câteva formațiuni modeste, stalctite, stalacmite, scurgeri parietale

De aici iese apa din subteran, o imagine pe care nu o vom uita curand.

Reprezentanţii Asociaţiei Speologice SFINX Gârda propun valorificarea celor două colonii de lilieci existente în Peştera Poarta lui Ionele în vederea atragerii turiştilor. În momentul de faţă acest obiectiv turistic este neglijat de actuala administraţie a Parcului Natural Apuseni. "Specia de lilieci care trăieşte în Peştera Poarta lui Ionele - liliacul cu aripi lungi trebuie să beneficieze de maximum de protecţie potrivit directivelor Uniunii Europene.Recent s-a reuşit refacerea celor două colonii de lilieci cu aripi lungi ce trăiesc în Peştera Poarta lui Ionele după ce aceste vieţuitoare aproape dispăruseră din cauza fluxului turistic în zonele profunde ale peşterii. 

 

In urmatoarele filmulete veti vedea galeriile pe care noi ni le-am putut vizita pentru ca scarile de acces au fost fractionate.

http://www.welcometoromania.ro/Apuseni/Apuseni_Poarta_Ionel_r.htm

Citeste tot>>

Obiectiv turistic: Izbucul Tauz

Localizare:rezervatie naturala din Parcul Natural Apuseni
Este situat in apropierea catunului Casa de Piatra - Arieseni, nu departe de drumul ce duce spre Casa de piatra; exista un indicator pe un stalp, la care trebuie sa fiti foarte atenti,

                          drumul pana la Izbuc se poate parcurge usor cu masina pe drumul forestier

Izbucul Tauz  face parte din cel mai ramificat complex de pesteri de acest gen din Europa si tocmai din acest
motiv speologii din intreaga lume exploreaza des zona.

Izbucul este cel mai adanc din Romania si este cautat pentru scufundarile subacvatice. 

Dupa ce parasiti drumul forestier se coboara pe o poteca prin padure si se va ajunge la un rau ce provine chiar de la Izbuc,de aici trebuie traversat pe partea opusa.

Se poate trece asa daca mai sunt acolo copacii

                                              Sau poate asa daca este apa mica.
                   Daca treceti cu bine si nu ati reusit sa va udati la picioare opriti-va si pentru cateva poze.

Mergand prin padure gasiti diverse ciuperci spectaculoase.

Dupa cateva momente  in fata ochilor ne apare un peisaj ce ne amuteste de uimire este chiar izbucul Tauzului.

La baza unui perete stâncos ce se îndreaptă aproape vertical către cer, apa care a intrat circa 2.5 km mai la deal prin imensul portal al peşterii Coiba Mare iese in sfarşit la lumină, prin Izbucul Tauz

Primele tentative de depăşire a izbucului şi pătrunderea în acest mare sistem de peşteri, din care mai fac parte şi peşterile Coiba Mare şi Coiba Mică, au fost făcute in 1982, când scufundatorul maghiar Czako Laszlo, sprijinit de Liviu Vălenaş şi Halasi Gábor, reuşeşte să treacă de primul sifon, ajunge intr-un clopot de aer şi parcurge şi al doilea sifon până la adâncimea de 47 m. Reuşeşte să mai vadă continuarea până la cota de -55 m. Peştera atinge o lungime scufundata de 105m.

Următoarele tentative aparţin unui grup de scufundători cehi, care ating prin Lubomir Benysek adâncimea de 70m, după ce au avut de-a face cu mici îngustări ale galeriei în zona dintre cotele -60 si -70m. Aceasta se întâmpla în anul 1988.
În anul 1993, Jean-Jaques Bolanz vizitează România, şi se scufundă şi la Tăuz până la adâncimea de 32 m.
Cercetările sunt reluate mulţi ani mai târziu, cand polonezii conduşi de Wiktor Bolek preiau iniţiativa cu sprijinul A.S. Sfinx Gârda.
La începutul anului 2001, când înca iarna era în toi, au loc primele incursiuni ale polonezilor, soldate cu un record naţional de adâncime, 79.4m atinşi de Bolek. Acesta revine în luna August a aceluiaşi an şi reuşeste să-şi depăşeasca recordul anterior, înaintând până la adâncimea de 85 m, aflată la 250 m de la intrare. Şi peştera continuă. La această adâncime însă se schimba şi morfologia, galeria lărgindu-se, iar tavanul nu se mai vede…
În luna Octombrie 2002 grupul revine, fără Bolek. În condiţii asupra cărora înca se mai pot face speculaţii, Rafał Garsk, un “veteran” al Tăuzului şi conducător al expediţiei, îşi pierde viaţa şi este recuperat câteva zile mai târziu de la adâncimea de 78 m.

În aceste condiţii explorările sunt momentan întrerupte.
Eforturile sunt reluate în August 2003, cand echipa lui Bolek nu reuşeşte sa depăşească zona deja cunoscută a peşterii.
Anul 2004 aduce o altă veste teribilă: Wiktor Bolek, liderul scafandrilor speologi din Polonia, suferă un accident fatal de scufundare. La data de 1 Mai, în timpul unei scufundări de antrenament cu rebreather în Germania, care pregătea revenirea la Tăuz, acesta încetează din viaţă după ce revine cu succes dintr-o scufundare la -70 m şi aştepta pe palierul de decompresie de la -6 m. Cauzele decesului n-au fost elucidate.
Cu toate acestea, polonezii nu cedează. În toamna lui 2004 un alt cunoscător al locului, Włodzmierz Symanowski depăşeşte vechiul terminus, şi străbate sala de la -85m, care se înalţă vertiginos. Reuşeşte să urce în hornul scufundat, cu un diametru de 20m, până la circa -50 m.
În Ianuarie 2005 Symanovski revine şi reuşeşte sa urce pana la adăncimea de -30m. Depăşirea sifonului pare sa fie aproape. Dar atât de departe…
Izbucul Tăuz este în prezent, cu o lungime totală de 424 m şi adâncimea maximă de 85 m, cel mai adânc sifon cunoscut din România.

Citeste tot>>

Obiectiv turistic :Pestera Coiba mare

Localizare:Coiba Mare este o peşteră situată în judeţul Alba, comuna Arieşeni, sat Casa de piatră; la 300 de metri de cătunul Casa de piatră.Pestera se afla in Valea Gardisoara. Pentru a ajunge la ea, urmam soseaua forestiera de pe Valea Garda Seaca cale de 12 km, de la comuna Garda de Sus, pana la catunul Casa de Piatra. Amonte de catun se coboara din sosea la gigantica gura a pesterii.
Recomand sa intrati fara teama in aceasta pestera daca aveti lanterna alaturi  este o pestera micuta dar deosebit de frumoasa .

Intrarea principala in Coiba Mare se numara printre cele mai impozante deschideri de pesteri din Muntii Apuseni, cu cei 74m latime si 47m inaltime comparindu-se doar cu portalul Cetatilor Ponorului.

Un piriu firav, cu totul neinsemnat fata de colosala deschidere, apare de sub malul sting al Girdisoarei, din Izbucul de la Coibita, si se strecoara curajos pe sub arcadele imense.

            Nu este un fenomen extraterestru sau o fantoma ci doar diferenta de temperatura de la intrare.

 

Este un excelent ghid, deoarece urmindu-l vom gasi usor calea spre adincurile pesterii. Piriul traverseaza la inceput o sala vasta - Sala Mare, care se ingusteaza insa tot mai mult, ca o uriasa pilnie.

 Pe laturi, la diferite inaltimi se zaresc deschideri de galerii care conduc intr-un sistem superior foarte vast si extrem de labirintic. Din aceesta cauza si a numeroaselor dificultati tehnice, vizitarea lui nu este recomandata turistilor.

In fundul ingustat al salii, piriul se strecoara pe sub doua bolti joase consecutive, care obliga la un tiris de citiva metri (destul de greu de gasit cind piriul seaca), apoi razbeste in Sala Jeannel. De aici, printr-un tunel inalt, firul de apa iese in a doua sala de mari dimensiuni, denumita Sala Confluentei. Aici el se uneste cu un curs de apa mult mai viguros, care reprezinta de fapt scurgerea subterana a apelor Vaii Girdisoara. Aceste ape disipar din albia lor de la suprafata prin gura greu accesibila si cu aspect neprimitor al pesterii Coiba Mica, aflata cu 350m in amonte. Drumul lor pe sub pamint traverseaza un sifon lung de 60m si adinc de 10m, care separa net Coiba Mica de Coiba Mare. Apoi, dincolo de Sala Confluentei, apele urmaresc o galerie larga, prin care inaintarea devine insa mai anevoioasa din cauza cursului mare de apa.

O cascada cam de 3m inaltime si doua lacuri adinci, ce nu pot fii depasite decit cu ajutorul unei barci de cauciuc, constituie bariere greu de trecut. Dupa 386m, un al treilea lac, de data aceasta sifonant, apare ca un obstacol care face neputincios orice mijloc de explorare: pe oglinda neagra a apei viiturile au adunat de-a lungul timpului nenumarati busteni ingramaditi intr-o impletitura haotica de crengi si cioturi careia nici barca si nici scafandrul nu-i mai pot face fata. I se spune Lacul Mortii. Apa strabate inca cel nutin 2,5km de galerii necunoscute inainte de a apare din nou la suprafata din malul drept al Girdei Seci, prin Izbucul de la Tauz, in locul numit "La Moara Filii".
Locatie recomadata fara ezitare, nu aveti ce sa regretati!

Citeste tot>>

Obiectiv turistic: Ghetarul Scarisoara

Obiectiv turistica

Ghetarul Scarisoara
Localizare
Pestera face parte din sistemul carstic Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului carstic cu acelasi nume si in care se includ de asemenea, pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri. Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1165m, pe Creasta Pirjolii, care domina versantul stang al Vaii Girda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltidu-se pana la 400m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Girda, situata pe valea Ariesului Mare la 32km amonte de Cimpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Girda Seaca pe care se ajunge, dupa aproximativ 1km, la gura Vaii Ordincusa. De aici exista doua variante. Prima o constituie poteca turistica marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine strinse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final, dupa un traseu de 8km, la fosta cabana turistica Scarisoara. Cea de a doua varianta este reprezenteta de drumul asfaltat de pe valea Ordincusei, care dupa 18km, ajungand la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia - Scarisoara, care dupa mai bine de 5km ajunge la catunul Ghetar. De aici (pe vreme uscata) se poate ajunge cu masina pana la cabana Scarisoara, situata la o departare de aproximativ 600m, si tot de aici se ajunge si la pestera pe traseul marcat cu punct rosu, care porneste de la cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400m. De pe Valea Ordincusei se desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra care razbate tot la cabana Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5km amonte de gura acesteia, in locul numit "Moara lui Ivan", urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si coborand apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu (practicabil numai vara) este de 2,5km. In sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la dispozitie alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu, in lungime de 10km, care traveraeaza Valea Girda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat cu banda albastra, in lungime de 20km, care trecee pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce vine de la Ursoaia. In imprejurimile fostei cabane Scarisoara exista terenuri potrivite pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii. 

Drumul pana la Ghetar este deosebit de frumos cu locuinte plasate raslet prin varfuri de munte de unde localnicii pe perioada iernii cu greu ajung in Arieseni .

Oamenii sunt foarte ospitalieri si te atrag cu delicioase gogosi umplute cu gem din  fructe de padure.
Iata si o lacusta superba 

Pana sa ajungeti la Ghetar puteti poposi la Muzeul local unde veti gasi obiecte locale de artizanat  si mestesugarie

DescriereIntrarea in Ghetarul de la Scarisoara se face prin intermediul unui impresionant aven, a carui gura, cu un diametru de pina la 60m se deschide in inima padurii care imbraca Creasta Pirjolii. O poteca ingusta sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti inlesnesc coborarea celor 48m cat masoara adincimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla (sub forma unui impresionant portal masurand 24m inaltime si 17m in latime) intrarea propriu-zisa in pestera. Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata inalt de 15m. In latura din stanga se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata dar inclinat, lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si bolovani se amesteca cu limbi lungi de gheata. Aceasta este Galeria Maxim Pop. In amindoua rezervatiile, la o anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii reapar stalagmitele de gheata, dintre care unele au o existenta permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc in intregime in cursul verii, dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, aspectul pesterii se schimba total, locul ghetii fiind luat de concretiuni de o mare diversitate si frumusete. Acestea abunda mai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari - care coboara in panta aceentuata pana la adincimea maxima de 105m a pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat cindva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, dar care s-a infundat cu darimaturi si concretiuni. Considerata in ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care "cade" in pestera in timpul iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea are o densitate mai mare decat atmosfera subterana. In cursul verii, cind raportul temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu mai poate patrunde in adincul pesterii. In acest fel, aerul de sub pamant se mentine rece an de an. Blocul de gheata are o structura stratificata, vizibila in lungul marii faleze care flancheaza Rezervatia Mica. Cum aceasta structura conserva toate modificarile climatice contemporane existentei ghetii in pestera, ea confera ghetarului o mare valoare stiintifica.

Scarile sunt destul de abrupte dar se pot cobora de oricine cu multa atentie,pe timpul verii cu fiecare treapta coborata veti simti racoarea de deasupra Ghetarului 

In interiorul pesterii se afla si acumulari calcaroase coloane de stalactite si stalacmite

Vizitare si cai de access


Sectorul turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac inutil un echipament special. Se recomanda insa o imbracaminte calduroasa deoarece temperatura maxima din Sala Mare este de numai 0,5 grade Celsius, si (eventual) surse de iluminat pentru sectoarele mai profunde ale sectorului turistic. Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cind aceste farmatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o frumusete intr-adevar neobisnuita.

Sper ca v-am trezit interesul pentru inca un loc deosebit de frumos de vizitat oferit de aceste tinuturi de neuitat

Calatorie placuta plina de vreme frumoasa!

Citeste tot>>