View Romania tinuturi de poveste in a larger map

28 aprilie 2010

Cascada 7 scari

View Comments
Desi destul de putin promovat si nu prea intretinut Canionul Sapte Scari merita cu siguranta cateva ore dintr-o vacanta pe Valea Prahovei.

Localizare: din Predeal se merge pe DN1 catre Brasov. In localitatea Timisul de Jos se face dreapta, peste un pod, catre Dambu Morii. De aici se mai merge putin pe un drum nu foarte grozav pana la bariera ce reprezinta practic inceputul traseului catre Sapte Scari. Aici se poate parca masina.
Exista si o cabana unde se poate servi un ceai cald sau o bere rece, in functie de anotimp, la pornirea sau intoarcerea de pe traseu.
 Drumul catre Sapte Scari merge paralel cu un mic parau si strabate zone impadurite cu cateva poienite si mici zone de chei. Traseul este destul de obositor dar nu foarte greu, poate fi parcurs de catre oricine. Doar din cand in cand urcusul este mai abrupt. Cu tot cu opriri cred ca este un traseu de vreo ora si jumatate, maxim doua.
La baza scarilor ce urca pe stanci exista un mic refugiu cu bancute foarte bune pentru tras sufletul dupa drumul parcurs.

video
Au o lungime de 160 m si o diferenta de nivel de 58 m. Prima treapta a cascadei, de jos in sus, are o inaltime de 8 metri, urmata de alte 6 trepte, cea mai mare avand peste 35 m inaltime.


“Sapte Scari”, adancite in calcare jurasice, pastreaza urmele evolutiei morfologice recente a intregului masiv. Epigeneza accelerata a determinat adancirea in conglomerate cretacice si apoi in calcare jurasice a paraului, avand ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele sapte cascade) ce se succed pe talveg (inaltimi de 2.5-15 m) si au la baza marmite. Evolutia vaii s-a produs pe un traseu complex al unei retele de falii si diaclaze ce au deschis conditii pentru aparitia unor tuburi de presiune din care se pastreaza marmitele laterale etajate pe versanti, de varsta cuatenaraScarile de fier nu prea sunt intretinute. Primul segment de scari, cel mai scurt, este bun si se poate urca foarte usor. Al doilea cam la fel. Celui lung insa ii lipsesc cateva trepte si parca si o portiune de balustrada in capatul de jos. Urcand aceste scari se ajunge sus, pe varful Piatra Mare, de unde am inteles ca panorama este extraordinara.
Cam aici este asaltul final
video

Traseul per ansamblu este foarte frumos, iar in zilele insorite oprirea in poienite dupa iesirea din padure este foarte placuta. Pentru iubitorii de munte si de natura recomand cu caldura Canionul Sapte Scari.
Citeste tot>>

22 aprilie 2010

Cetatea Fagaras

View Comments
Scurt Istoric:
Prima atestare documentara a Fagarasului ca localitate dateaza din anul 1291. Urmele materiale de viata omeneasca descoperite pe aceste meleaguri sunt însa mult mai vechi. Documentul din 1291, prima atestare a Fagarasului, consemna ca magistrul Ugrinus a cerut regelui ca aceste mosii sa-i revina, românii însisi recunoscând faptul ca fusesera în stapânirea marelui feudal. Atât din precizarile documentului insusi, cât si de pe urma descoperirilor arheologice, se poate sustine cu siguranta ca existenta asezarii feudale de la Fagaras este anterioara datei de 1291.
Alaturi de cultivarea pamântului, cresterea animalelor si mestesugurile casnice taranesti predominante în întreaga zona, în târgul Fagarasului se dezvoltau continuu mestesugurile specializate si comertul . Mestesugarii ajung sa se organizeze în bresle. Cea mai veche amintire documentara a unei bresle fagarasene dateaza din anul 1590, când Maria Christierna da un privilegiu pentru pantofari. Breasla tabacarilor a cunoscut cea mai mare dezvoltare, produsele ei ajungând la un renume si o larga desfacere. Strada "Tabacarilor" pastreaza si astazi amintirea acestui mestesug.
Localizare:
Municipiul Fagaras este situat în partea central-nordica a depresiunii delimitate natural de Muntii Fagarasului si ai Persanilor si de râul Olt care curge pe sub marginea sud-estica si sudica a Podisului Târnavelor. Este asezat pe terasa, relativ joasa, de pe malul stâng al Oltului, taiat de vechea albie a râului Berivoi care curge acum pe la vestul localitatii. Având o altitudine absoluta cuprinsa între 424 si 441 m, Fagarasul este strabatut est-vest de drumul national 1 si se afla la o distanta de 66 km. de Brasov si 76 km. de Sibiu.
Cele mai apropiate localitati sunt : satul Mândra, la est, si satul Beclean, la vest. La distante de 3-5 km. pe partea sudica sunt satele Râusor, Ileni si Hurez, iar pe partea nordica, la 4-10 km., satele Sona, Felmer, Soars si Calbor.
Cetatea o ve-ti gasi in centru orasului la foarte mica distanta de intrarea in oras.
Programul Muzeului Cetatii

1 Iunie - 30 Septembrie
Luni Inchis
Marti - Vineri 800 - 1800
Sambata,Duminica 800 - 1600
1 Octombrie - 30 Mai
Luni -  Inchis
Marti - Duminica 8,00 - 18,00
Tarife Intrare
Adulti 5 RON
Elevi,studenti,pensionari 2 RON
Permis Foto 10 RON Permis Video 20 RON
Ghid Individual 10 RON
Telefon de contact Cetatea Fagaras: 0268 211862

Cetatea Fagarasului este cel mai important monument al Fagarasului, unul dintre cele mai mari din tara si chiar din Europa.Complexul feudal de la Fagaras, a carui constructie a inceput la sfarsitul secolului al XIV-lea si se continua, prin adaugari succesive, pana lamijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de-o fortificatie din lemn, inconjurata cu un sant si val de pamant, atestata arheologic pentru secolul al XII-lea.
In secolul al XV-lea cetatea din piatra si caramida de la Fagaras, care era o cetate militara de aprare, avea o incinta patrulatera, cu patru turnuri bastioane la colturi si un turn de avanpost de tip baricada pe latura de est.
Dupa scindarea Regatului Feudal Maghiar in anul 1541, ca urmare a infrangerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate otomana. In acest cadru, domeniul si Cetatea Fagarasului intra in proprietatea ereditara a principilor Transilvaniei. Multi dintre acestia au acordat o atentie deosebita Fagarasului contribuind la dezvoltarea culturala si economica a intregii zone.
Mihai Viteazul, domn al Tarii Romanesti intre 1593-1601 si primul unificator al celor trei tari romanesti poarta ,conform unei vechi traditii voivodale, titlul de "herteg al Fagarasului", inca din anii 1597-1599 si is manifesta pretentiile asupra acestui teritoriu pe baza unui "ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae" (vechi drept voivodal al Tarii Romanesti).
In anul 1599, in urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazul intra in posesia efectiva a Fagarasului, iar la sfarsitul aceluiasi an cetatea si domeniul sunt daruite sotiei sale Doamna Stanca, devenind astfel loc de adapost pentru averile si familia domnului.
Mihai Viteazul a acordat o atentie deosebita Fagarasului datorita pozitiei sale strategice: in Aprilie 1600 cetatea devine centrul de adunare al ostilor inaintea campaniei din Moldova, iar in toamna anului 1600, dupa infrangerea de la Miraslau, tot aici are loc regruparea fortelor.
In secolul al XVII-lea, adaptarile de constructii si adaugirile la care este supusa Cetatea Fagarasului vor culmina cu transformarea sa intr-o fastuasa resedinta princiara, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument.
Destinatia pe care au primit-o cele 85 de incaperi ale castelului s-a putut deduce din inventarele Cetatii Fagarasului, in special cele din 1632, 1637, 1656, 1676. In urma acestor lucrari efectuate in secolul al XVII-lea, Cetatea Fagarasului devine resedinta a principilor Transilvaniei si centru politico-administrativ al marelui domeniu al Fagarasului, fiind un impunator centru medieval. Atunci, importante lucrari la Cetatea Fagarasului au intreprins principii Gabriel Bethlen si Gheorghe Rackozi I.

Astfel, Gabriel Bethlen(1613-1629) a realizat loggii deschise in arcuri pe masive pile de zidarie. Concomitent, la colturile cetatii se construiesc cele patru bastioane cazemata in stil italian (trei "cu urechi" si unul in forma de "pana").
In timpul lui Gheorghe Rackozi I(1631-1648) au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord si de sud, iar in spatiile create a fost aplicata umplutura de pamant, realizandu-se o rezistenta de 8 metri grosime. Totodata, construieste pe jumatatea nordica a laturii de est cladirea corpului de garda, iar santul de aparare din jurul cetatii este largit, adancit si umplut cu apa din Olt, devenind astfel un adevarat lac.
Tara Fagarasului devine unul dintre cele mai mari si mai bogate domenii ale Transilvaniei cuprinzand peste 50 de sate administrate prin doua curti secundare.
Incepand cu anul 1696, dupa patrunderea armatei imperiale austriece in Transilvania, Fagarasul devine 
proprietate a Coroanei Habsburgice.
Daca aveti ocazia sa treceti prin Fagaras nu omiteti aceasta cetate impunatoare este cu adevarat o locatie minunata pentru a fi fotografiata si vizitata.
Citeste tot>>

20 aprilie 2010

Castelul Corvinilor (Huniazilor)

View Comments
Localizare

La acest castel se poate ajunge usor cu trenul, autobuzul sau cu masina prin intermediul DE 7 pana in dreptul localitatii Santuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmand DN 68 B pana in orasul Hunedoara .Intrarea se face dinspre localitatea Santuhalm urmand bulevardele Traian, Republicii si Libertatii. Punctul terminus este Primaria orasului, iar de acolo urmand strada Constantin Bursan, va intampina silueta castelului.  Castelul Corvinilor.Contact:

Adresa: Str. Curtea Corvinestilor nr. 1-3, 331141, Judetul Hunedoara
Tel: +40 (254) 711423
E-mail: contact@castelulcorvinilor.ro
Programul Muzeului „Castelul Corvinilor”:
Sezon (1 mai – 1 septembrie)
Marti – Duminica (9.00 – 18.00),
Luni (9.00 – 15.00)
Extrasezon (1 martie – 30 aprilie)
Marti – Duminica (9.00 – 17.00),
Luni (9.00 – 15.00) Ultimul vizitator va intra cu 30 de minute inainte de ora inchiderii
Extrasezon (1 septembrie – 28 februarie)
Marti – Duminica (9.00 – 16.00),
Luni (9.00 – 15.00)
Tarife:
Taxa vizitare adulti – 6 lei
Taxa vizitare (elevi, studenti, pensionari – pe baza legitimatiei, carnetului sau cuponului) – 3 lei
Taxa foto – 5 lei
Taxa video – 10 lei
Taxa film documentar, artistic, reclame – 600 lei/ora
Taxa ghidaj – 10 lei
Taxa ghidaj specialiate – 20 lei
Taxa parcare – 1 leu

Marturii istorice
Numele castelului apare mentionat pentru prima data in istorie in 1443 in documente privitoare la confirmari de privilegii, linii de mostenire a cetatii, donatii etc.
Conform atestarilor istorice intemeietorul cetatii este Voicu, tatal lui Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad). Inainte ca Voicu ca demareze extinderea ei aici era o fortificatie militara. Dupa ce acesta a fost numit Guvernator al Ungariei castelul a fost transformat in resedinta. Lucrarile de constructie continua si dupa moartea lui, sub supravegherea sotiei sale Elisabeta Szilagyi si a lui Matei Corvin - fiul sau, devenit ulterior rege al Ungariei. Momentul marcheaza de fapt desfiintarea garnizoanei si transformarea completa a castelului in resedinta.
Dupa ce Matei Corvin doneaza castelul lui Ioan Corvin, la Hunedoara se succed mai multi proprietari pentru scurte perioade de timp. Unul din posesorii ce au si intervenit asupra constructiei (1618-1623) a fost si principele Gabriel Bethlen, cel care a avut initiativa construirii a inca doua etaje pe latura de sud si a unuia pe latura de nord.
Castelul Huniazilor a suferit de-a lungul timpului mai multe incendii, fiind restaurat in 1870-1880, 1965-1970 si 1993-1995

Mitologia legata de castel
In jurul existentei castelului s-au urzit nenumarate legende insa dintre acestea vom aminti numai doua.
Se spune ca prezenta corbului (cu un inel in cioc) pe blazonul familiei Corvinilor este legata de o intamplare traita de Ioan de Hunedoara. Acesta primise de la tatal sau natural - Sigismund de Luxemburg – un inel de aur. Aflat intr-o calatorie, inelul i-a fost smuls de un corb. Pasarea a zburat cu obiectul in cioc insa Ioan ar fi reusit sa-l doboare si sa-si recupereze bijuteria.
Este cunoscuta si o alta legenda, legata de fantana din curtea castelului. Conform acesteia Ioan Corvin ar fi obligat trei prizonieri turci sa sape un put in curtea cetatii, promitandu-le in schimb eliberarea din robie. In 15 ani robii sapa pana la o adancime de 28 de metri si dau de apa. Intre timp cel ce le facuse promisiunea eliberarii murise iar sotia sa hotara ca turcii sa fie executati si nu eliberati. Avand dreptul la o ultima solicitare, turcilor li s-a permis ca inainte de executie sa inscriptioneze pe fantana cateva cuvinte in limba lor. Legenda spune ca acestia ar fi scris apa ai, inima nu, insa conform unei descifrari recente inscriptia spune de fapt Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica.
Ridicat in secolul al XIV-lea, Castelul Corvinilor reprezinta una din cele mai frumoase si bine conservate constructii de acest gen din epoca medievala mari fiind cea mai vestita proprietate ale lui Iancu de Hunedoara impresionand prin prezenta sa ce domina orasul Hunedoara.

Iancu de Hunedoara a fost cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, în avântul lor spre Europa, prin statele balcanice, dupa cucerirea Constantinopolului in 1456. Nu se mai prea stie ca, printr-o decizie a Vaticanului, si azi mai bat clopotele în bisericile catolice, la miez de zi, în cinstea acelei victorii.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti.Monumentul Castelul Corvinilor are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei unor inovatii in plan militar , precum si a vietii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Aceasta constructie a suferit de-a lungul timpului numeroase modificari devenind in timpul lui Iancu o somptuoasa locuinta nu numai un punct strategic.



Castelul Corvinilor are 42 de inacaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita de 7000 metri patrati.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in urma curtea husanilor si nisa ce adaposteste statuia Sfantul Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor si al trecerilor peste apa. De aici poti admira Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, ce impresioneaza prin masivitate. Tot de aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului, care pastreaza o usa mare de lemn unde se spune ca ar fi fost “ gazduit” pentru o vreme chiar Vlad Tepes. Pe partea stanga, chiar la iesirea din Turnul nou de poarta, se afla Loggia Matia la etajul careia se mai pastreaza unica pictura laica in fresca din perioada Renasterii precum si Camera de Aur, in care se adaposteste expozitia “Obiecte din colectiile Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara”. Initial tematica expozitiilor din muzeu s-a concentrat pe perioada medievala, insa in scurt timp, paleta tematica s-a extins, punandu-se bazele colectiilor de arheologie, etnografie, arta decorativa si carte veche.

La primul nivel al Turnului nou de poarta se afla Camera Domnitelor unde se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX- lea, stilului electric, compus dintr-o masa, servanta, dulap. Traversand Scara spirala dam de Sala Dietei construita in stil gotic tarziu. La iesire, scara din piatra conduce la etajul Turnului Capistrano. Prin partea dreapta se poate urca la al doilea etaj al Palatului sudic in camerele folosite in secolul al XVIII- lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca.

In curte, pe langa fantana, se mai poate vizita terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea de unde se deschide o impresionanta priveliste spre groapa ursilor, Palatul Nordic, capela si curtea fantanii.
Ultimul obiectiv, Sala Cavalerilor, una din cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea, este la latura vestica a castelului la parterul Palatului Mare fiind impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.

Legende:

"Apa aveti, suflet nu!“
In imediata apropiere a intrarii in biserica se afla fantana sapata în piatra de trei prizonieri turci. Legenda spune ca turcilor, luati prizonieri într-una din bataliile castigate de Iancu de Hunedoara, li s-a promis ca, daca sapa direct în piatra si dau de apa, vor fi eliberati. Timp de 10 ani au sapat turcii, au dat de apa, la o adancime de 20-25 de metri, dar, in loc sa fie eliberati, cum era intelegerea, au fost decapitati. Legenda este legenda si ea nu este specifica numai castelului din Hunedoara. Înainte de a fi executati se spune ca unul dintre prizonieri ar fi sapat intr-o piatra urmatoarele cuvinte: „Apa aveti, suflet nu!“. Adevarul este ca pe una dintre pietrele din zidul de langa fantana, unul dintre prizonierii turci, fiu de vizir, deci de rang înalt, a consemnat în limba turca faptul ca el, dimpreuna cu alti doi prizonieri, au sapat aceasta fantana in vremea în care erau „prizonieri la ghiauri“. Atât si nimic mai mult.
Fantana sapata In piatra de trei prizonieri turci.Calugarul spion, zidit de viu in peretele Turnului Capistrano

Povestea acestui turn este una extrem de interesanta: nu se stie daca Ioan de Capistrano l-a locuit vreodata, dar, de numit, asa se numeste. Este vorba de un turn scund, tesit, situat la imbinarea dintre castel si coridorul ce duce spre Turnul Neboisa. Turnul Capistrano gazduieste o camera rotunda, austera, mai mult mica decât mare, ceva in genul unei chilii. A fost tot timpul locuita, in acele timpuri, de capelanul castelului. Situata la nivelul plafonului Salii Dietei, legenda spune ca ultimul locatar a fost surprins spionând, printr-o gaura facuta in zid, tot ce se petrecea in Sala Dietei. Urmarea a fost ca in zidul camerei, gros cam de-o jumatate de metru, a fost sapata o firida si in acea firida a fost zidit de viu calugarul spion. Ca este adevarata sau nu, greu de spus

„Sa i se taie mustatile cu bomfaierul!“

In Sala Cavalerilor exista un bust, turnat in bronz, reprezentându-l, dupa o stampa de epoca, pe Iancu de Hunedoara. Multa vreme bustul, care are o copie la Muzeul Militar National din Bucuresti, a fost tinut ascuns intr-unul din beciuri pentru ca unul dintre prim-secretarii de partid ai Hunedoarei a constatat ca prea are mustati de ungur. Nu numai ca a constatat, dar a si propus ca sa-i fie taiate mustatile cu bomfaierul, sa arate si el a român. Pâna la urma bustul a ramas intreg, ca si fratele sau de la Muzeul Militar.

 
Bustul lui Iancu de Hunedoara din Sala Cavalerilor, Castelul Corvinilor

 
P.S Va recomand sa vizitati acest castel cu incredere este unul din putinele ce au fost restaurate in ultima perioada si de aceea arata spectaculos aproape ca in vremurile in care a fost construit.
 Curiozitati:Exista cercetari cum ca acest castel este bantuit va puteti convinge sau nu de aceste spuse urmarind filmuletele sunt in numar de 8 aici aveti adresa la 3 dintre ele restul le puteti gasi pe you tube: http://www.youtube.com/watch?v=NTROwmxpj3o ,  http://www.youtube.com/watch?v=p4BOrIgFUGs&feature=related   ,   http://www.youtube.com/watch?v=v1CV3VhJvmg&feature=related
Citeste tot>>

19 aprilie 2010

Pestera Polovragi

View Comments
Modelată de bătrânul Olteţ, de-a lungul mileniilor de stăruinţă, într-o bandă de calcare jurasice din sudul Munţilor Căpăţânii, Peştera Polovragi reprezintă un veritabil punct de atracţie turistică în ansamblul obiectivelor din Nordul Gorjului de Est.
Accesul se face prin Ramnicu Valcea - Horezu - Polovragi. Daca pleci din Bucuresti, mergi aproximativ patru ore cu masina sau cu autobuzul spre Targu Jiu si te opresti in comuna Polovragi, o comuna asezata la poalele masivului Capatanii.

Daca strabati satul, ajungi la Manastirea Polovragi, manastire la care poti cere sfaturi in ceea ce priveste drumetia ta in zona. Pe partea dreapta a manastirii se face un drum forestier ce trece pe langa cantonul Romsilva. Daca vrei sa treci cu masina, trebuie sa platesti o taxa modica, taxa folosita la pastrarea in bune conditii a drumului de acces in Cheile Oltetului si spre Pestera Polovragi.


Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuieşte ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, iniţial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil şi vegetaţia de tip mediteranean. Ieşind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Căpăţânii şi străjerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Olteţului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteţ, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munţi fraţi, săpând încă veritabile chei, cu pereţi verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri.
După 200 – 300 metri de urcuş prin Cheile Olteţului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, a cărei amenajare ne îndeamnă să intrăm.
Recunoaştem numele: acelaşi Polovragi… Aflăm că, în conştiinţa localnicilor, se păstrează vie o credinţă conform căreia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peştera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localităţii şi implicit a peşterii şi mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepţie a strămoşilor noştri referitoare la credinţa lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viaţa lor. Această legendă este consemnată şi de Alexandru Vlahuţă în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoşeşti împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling şi picură şi azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.
Într-adevăr, este o peşteră caldă şi umedă (temperatură constantă – 9 grade şi umiditate medie – 90%), care „plânge” cu picături din infiltraţii, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcţie de stratele pe care le străbate, le „spală” şi le readuce, cu îndelungă răbdare, în propria-i excavaţie. În funcţie de impurităţile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta îşi schimbă culoarea din aval către amonte, pe porţiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină.
Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartaţi de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare şi, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porţiunea inaccesibilă publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoţională de excepţie deoarece, fiind cea mai accesibilă porţiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puţin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafaţă, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetăţuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriaşă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peşterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morţii. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranţelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „priveşte” Maica Domnului cu Pruncul în braţe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziţionat între Culoarul Stâlpilor şi Culoarul Sufocant, peştera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de ţurţuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peşteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri graţie spectaculozităţii lor.
Peştera găzduieşte o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peşteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, graţie formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul.
Liliecii nu au nevoie de ochi pentru a vâna ţânţarii cu care se hrănesc. Ei emit o mulţime de „ strigăte” imperceptibile de către urechea omului. Pentru orientare folosesc ultrasunetele produse de vibraţiile corzilor vocale. Prin structura lui, laringele seamănă cu un fluier. Aerul expirat de plămâni, eliminându-se cu mare viteză prin laringe, dă naştere unui şuierat cu o frecvenţă de 30.000 – 150.000 Hz, nepercepută de urechea omului. Presiunea aerului care trece prin laringele unui liliac este de două ori mai mare decât a unei locomotive cu aburi, ceea ce pentru un animal atât de mic, e o performanţă remarcabilă. În laringele animalului iau naştere 5 – 200 vibraţii sonore de înaltă frecvenţă care nu durează fiecare decât 2-5 miimi de secundă. Astfel, dintr-un obstacol situat la 17 metri, sunetele emise se întorc la liliac în cca. 0,1 secunde. Dacă durata semnalului sonor depăşeşte 0,1 secunde, ecoul reflectat de obstacolele situate la mai puţin de 17 m distanţă este receptat de urechea liliacului simultan cu sunetul ce i-a dat naştere. Aşadar, după intervalul de timp care separă sfârşitul semnalului emis de primele sunete, de ecou, liliacul apreciază distanţa care îl desparte de obiectul care a reflectat ultrasunetul.
Toţi liliecii din Ordinul Microchiroptera (liliecii mici) sunt înzestraţi cu radare ultrasonice de diverse modele, ce pot fi încadrate în trei categorii: murmurătoare, scandante şi stridulante. Liliecii care scandează sunt rinololofii sau liliecii potcoavă, frecvenţi în Caucaz şi Asia Centrală, dar şi în peştera noastră. Această potcoavă constituie un difuzor care adună ultrasunetele într-un fascicul direcţionat. Liliecii stau aninaţi de tavanul peşterii, cu capul în jos şi rotindu-se circular, explorează împrejurimile cu ajutorul fasciculului sonor. Acest detector viu rămâne suspendat cu cele zece gheruţe aferente celor două picioruşe, până când o insectă intră în câmpul sonarului său. Atunci liliacul sare pentru a-şi prinde prada. Este capabil de a vâna 10-15 insecte pe minut.
Dacă în perioada de maternitate liliecii îşi pot apăra, cu o discreţie demnă de invidiat, dreptul la viaţă, furişându-se în culoare inaccesibile privirii omului, pentru a-şi alăpta în tihnă puii, în perioada de hibernare sunt mult mai vulnerabili deoarece, pentru gruparea coloniei într-un ciorchine uriaş, au nevoie de tavanul larg al galeriei vizitabile. Nu credeţi că am fi cel puţin insensibili dacă nu le-am respecta perioada de hibernare?
Performanţele liliacului potcoavă, în plin sezon de vânătoare, pot fi admirate în perioada iulie-septembrie la Peştera Polovragi, uşor de descoperit urcând 600-700 m de la Mănăstirea Polovragi.
Cam atat despre aceasta minunata si simpla pestera aflata in cheile Oltetului,  va recomand sa o visitati iar dupa trecerea voastra prin aceasta minunatie incercati sa lasati locurile asa cum sunt fara a aduce modificari nefavorabile monumentelor naturii.
Va multumesc
Citeste tot>>

17 aprilie 2010

Varful Moldoveanu

View Comments
Varful Moldoveanu
Punctul de plecare :Bucuresti
Punct final 2544m Varful Moldoveanu
Ora plecarii 6.30 am ora 9.30am intrarea pe Transfagarasean.
 
dupa cateva viraje periculoase ajungem la Balea lac, unde urmeaza sa lasam masina pana la intoarcere.

Dupa lasarea masinii in parcare dam o fuga pana la punctul de salvamont pentru cateva detalii privind ascensiunea noastra.

Culorile marcajelor pot fi: roşu, albastru şi galben, în ordinea importanţei lor.

 
De precizat ca marcajele de mai sus pot conţine orice culoare din cele 3 enumerate.

Pentru a fi distinse mai bine, semnele de marcaj sunt aplicate pe fundal alb. Banda roşie este utilizată în general pentru potecile ce străbat masivele muntoase.

În munţii Făgăraşului semnul de banda roşie este folosit exclusiv la marcarea traseelor de creasta, el începe în valea Oltului şi ia sfârşit la Rudăriţa, la 9 km de cabana Plaiul Foii din masivul Piatra Craiului.

Marcajul cruce roşie este folosit în special pentru marcarea traseelor de legatură cu marcajul principal de creastă.

Marcajul punct şi triunghi este folosit pe potecile ce vin de pe văi şi desprinderi din creste.

În pădure marcajele sunt aplicate pe arbori, în zona alpină sunt trasate pe pietre sau stânci, fie pe stâlpi de marcaj, vopsiţi în dungi, cu culorile alb-negru; placuţă metalică pe care se aplică semnul este orientată, de obicei, perpendicular pe direcţia de mers.
Plecam de la Balea lac cu oprire peste noapte la cabana Podragu,dupa Jumatate de ora ne oprim sa ne tragem putin sufletul .
 privelistea dupa primii pasi
                                                           De aici incepe adevaratul traseu

 
  urmam traseul Saua Podragului
Traseul nostru spre puncul de campare pe timpul noptii se intersecteaza cu primul lac glaciar din traseul nostru Lacul Capra ,altitudine 2230 m

Drumul Nostru continua spre Fereastra Zmeilor,uitandune putin in jos vedem de unde am pornit,traseul este unul  deosebit urmand sa mergem majoritatea
perioadei pe creasta muntilor urcand de la 2000m -2300 si apoi coborand iar la 2000 si asta cam 4 bucati de munti
 
Cat ne mai tragem sufletul ne facem si aprovizionarea cu apa a organismului
Dupa 2 ore ajungem la" Fereastra Zmeilor "un loc dupa cum ii spune si numele ce seamana cu un geam facut 
 in stanca
 
 
ne clatim putin ochii si o luam din loc pentru ca mai avem ceva de mers,urmatorul popas zona "Trei pasi de 
moarte"
Intradevar este o zona destul de periculoasa unde atentia  trebuie sa fie maxima pentru a nu confirma denumirea locului
                                               am trecut de primii doi cu bine mai este inca unu

 
cam acesti au fost cei 3 micuti
Si tot urcand se pare ca am ajuns si la nivelul norilor

Drumul pana aici a fost istovitor ,am reusit sa traversam cele 3 masive muntoase in speranta ca vom ajunge la punctul  de odihna de peste noapte
Credeti-ma zambetul era doar pentru poza, genunchii nu prea mai ascultau comenzile cand au vazut cum arata
asaltul final pana la cabana
Ne luam inima in dinti si pornim atacul dornici de a vedea vestita cabana

din varful muntelui se vede ceea ce ne doream sa si vedem,lacul din fata cabanei Podragu
Incercati sa cititi fericirea acestor chipuri dupa 6 ore de urcare pe creasta
Reactia noastra la vederea apei 
                                                      Cabana cautata cu atata dorinta
La finalul acestei zile poposim la cabana pentru a incerca sa ne odihnim pentru atacul final ce incepe abia a 2 zi
-In anul 1885, Societatea Carpatina Transilvaneana (SKV) din Sibiu, a construit la lacul Podragu un adapost de piatra, care nu a durat mult, ci s-a darapanat. -In anii 1937-1939 Turing Clubul Romaniei a luat hotarirea de a construi o cabana turistia la Lacul Podragu, scop in care a arendat terenul necesar de la locuitorii comunei Ucea de Sus, a intocmit planurile si a executat cabana la Talmaciu, urmind ca apoi sa fie transportata in bucati si montata la locul stabilit. Totodata, asociatia a pornit la deschiderea si amenajarea drumuluisi a cararii care duce pe Valea Podragului pina la lac. Datorita unor piedici aparute in calea realizarii acestei cabane, TCR-ul a renuntat la proiectul initial si a transportat cabana in apropierea Virfului Suru, montind-o pe locul numit Fruntea Moasei. – Actuala cabana Podragu a fost construita prin anii 1948-1949 de catre Banca Nationala a Romaniei pentru salariatii sai, fiind data in folosinta in anul 1950. Actualmente ea este folosita ca si cabana turistica.
Cabaniera Corina Iosif - telefon +40745319766, e-mail:corina.iosif@gmail.com


In zona Cabanei Podragu semnalul GSM nu este prezent tot timpul.
Pentru a lua legatura cu Corina, va rugam sa ii trimiteti SMS pe numarul mentionat anterior.
Nu efectuati rezervari prin email! Adresa de email nu este citita pe timpul verii!
Pe timp de vara, pentru alte detalii legate de cazare la Podragu puteti suna la Dan Opris, 0740041766, care este in Sibiu, dar care vorbeste cel putin odata la 2 zile cu Corina.
Pentru transport in zona Muntilor Fagaras il puteti contacta pe dl. Octavian Carstea – 0744.548315 sau 0730008315
Alte informaţii: Toaletele au apă curentă (aducţiune dintr-un pârâiaş). Izvorul se află la 50 metri de cabană (o ţeavă metalică), cum cobori spre lac.

Preţ cazare: 25 RON (16-20 paturi in camera)
Alte preţuri: Ciorbă: 12 RON/porţia
Mancare: 20 RON/portia
Ceai/Cafea: 2 RON
Dupa ce luam masa pe marginea lacului punem capul pe perna si incercam sa profitam de fiecare minut de somn ce ne desparte de ziua urmatoare
Ora 21,  somn usor
Ora 6 am desteptarea pentru atacul propus ,iesind afara cam asta ne este privelistea, incercati sa gasiti cabana in imagine ,dar cum dorinta era foarte mare de a ajunge pe varful Moldoveanu ne luam inima in dinti si pornim la drum,luam apa necesara pentru 4,5 ore de drum cu specificatia ca am lasat rucsacii la cabana pentru ca de acum conteaza fiecare gram de pe noi.
 
Cam asa incepe prima noastra urcare prin nori amestecati cu ceata spre un obiectiv ce pare tot mai greu de 
                                                                           atins
video
                                                    Suntem fericiti ,am mai scapat de ceata
Am inceput urcarea pe Varful Vistea Mare prin ceata totala de nu se vede la mai mult de 5m,dupa jumatate de ora de urcare anevoioasa si suparati ca nu reusim sa vedem nimic stanga dreapta ,ca prin farmec asta se intampla

crucea ce se zareste in varf este un semn de speranta  
Suntem la doar 15 minute de acoperisul Romaniei video
Urcand spre Moldoveanu ne intalnim cu o localnica
Obiectiv indeplinit ora 11am ,multumesc prietenilor ce m-au insotit in aceasta aventura minunata,cuvintele sunt de prisos ,sa vorbeasca imaginile....... video
facem o pauza de 10 minute pentru  cateva poze si suntem nevoiti sa o luam din loc ,ne asteapta un drum de intoarcere ce a fost facut in 2 zile dar suntem fortati sa il refacem in 8 ore pentru ca dupa se face intuneric,
Calatoria spre locul unde am lasat masina este una groaznica mergand 4 ore prin ploaie si ceata ratacind de cateva ori  drumul din cauza vizibilitatii foarte reduse,dar amintirea obiectivului atins ne da puterea sa mergem mai departe


Aventura noastra se incheie aici ,aceasta zi a inceput la ora 6 am si se incheie programul picioarelor la ora 20 urmeaza un drum spre Bucuresti cu masina
Va multumesc pentru rabdarea avuta de a citi aceste randuri!
Citeste tot>>