Legendele Cetăţii Poenari:
Una dintre legendele despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, din veacul al XV-lea şi până astăzi, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind să-l prindă viu în cursă şi să-l ducă peşcheş sultanului. Ţepeş însă, aflându-le la timp uneltirea, întoarse cursa pregătită lui împotriva boierilor. Astfel, în ziua de Paşte, se pomenesc boierii cu oamenii lui Ţepeş Vodă că umplu biserica şi-i ridică, nitam-nisam, pe toţi – mic şi mare, tânăr şi bătrân, bărbaţi ori femei – şi-i aduce pe jos până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită de popor Cheile Argeşului. După ce-şi desfată ochii pe priveliştile măreţe ale munţilor, Vodă ridică buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, către cel mai înalt colţ de stâncă, pe care se mai puteau zări încă nişte ziduri ruinate, şi, cu glas de tunet, porunci: “Boieri şi coconi, jupânese şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei.” Vlad_Tepes Şi, răsucind armăsarul, pieri ca o nălucă. S-au aşternut boierii pe lucru, fără preget, zi şi noapte, că ştiau ei că Vodă nu glumeşte, şi, decât în vârful unei ţepe, tot mai bine viu. Mulţi au alunecat pe povârnişuri şi s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor şi fiarelor. Dar, cu chiu, cu vai, cetatea cea nouă apăru în dimineaţa duminicii lui Toma, mândră şi strălucitoare. Pe cei rămaşi i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.
Cetatea Poenari este localizata in satul Căpăţânenii Pământeni din Comuna Arefu, judetul Arges, la o altitudine de 850 .Se afla la o distanta de 27 km de Curtea de Arges, pe un mic platou in virful Muntelui Cetatea, In cheile Argesului, care si–a facut drum fierastruind peretii inalti, muntosi, pe un pinten stincos se zaresc ruinele cetatii, despre care se spune ca a fost construita de Vlad Tepes. De fapt, acesta este cel care a reconstruit cetatea cunoscuta sub denumirea de Cetatea Poenari – dupa numele vechi al satului Poenari – ea fiind inaltata, probabil, in secolul al XIV–lea, ca loc de refugiu, de catre legendarul domn Negru Voda, caruia ii sint atribuite si cele doua semne din apropierea virfului de stinca – urme lasate parca de niste incaltari uriase.Si pentru cei care nu stiau Transfagarasanul incepe tot de aici mai exact din comuna Arefu la kilometrul 61 al DN7C.
O zi minunata de 5 ianuarie ne gaseste la poalele cetatii Poienari ,acum incepe urcarea celor "cateva trepte"
doar 1480 ce serpuiesc printr-o padure deasa de fag, ne luam inima in dinti si usor, usor prin zapada urcam treapta cu treapta, dar bineinteles ca ma cam mananca talpile si deviez de treptele traseului normal.
dupa urcusul meu pe scurtatura revin la traseul obisnuit sa mai admir privelistea, aceasta fiind una de poveste
dupa cum vedeti!
Dupa ce mai urcam ceva trepte, cam 1000 incepe sa se vada si silueta cetatii.
Dupa cele 1000 de trepte aerul tare si rece te imbujoreaza fara sa iti dai seama, ne lasam putin pe spate pentru a privi cerul care te lasa fara cuvinte nu ne vine sa credem ce culoare are.
Terminand scarile din beton ce serpuiesc printre copaci, la capatul lor te intampina o casuta, construita intre anii 1969-1972, in stil argesean. In aceasta casuta, Muzeul orasenesc Curtea de Arges, a realizat o expozitie permanenta numita "Cetatea Poienari", expozitie ce prezinta istoria cetatii medievale.
Din acest loc se pot observa cu foarte mare claritate ruinele cetatii.Acum ca tot am ajuns aproape de cetate ne punem pe facut poze cu superba priveliste.
Una dinte putinele cetati medievale, Cetatea Poienari apare mentionata pentru prima data in anul 1453 intr-un document prin care Ludovic al V -lea cere localnicilor sa execute lucrari de renovare a fortaretei, pentru a fi pregatita pentru eventualele atacuri dusmane. In alte documente, ca cele ale cancelariei din Valahia, numele cetatii apare mentionat abia in anul 1481. Cetatea a fost construita in doua etape. Prima etapa a fost la sfarsitul secolului al XIII -lea si inceputul secolului al XIV-lea, perioada in care a fost construit turnul dreptunghiular din piatra, cu trei nivele despartite de plansee din lemn. Accesul in turn se facea pe scari mobile. In etapa a doua s-au construit zidurile cu turnuri semicirculare.
La constructia zidurilor s-a folosit piatra, iar pe interior au fost dublate cu caramida la partile superioare, grosimea lor fiind de 2-3 metri. Patru din turnurile de aparare aveau forma rotunda si unul era conceput sub forma unei prisme.
Datorita pozitiei si amplasamentului ei, cetatea, era greu de observat fiind un loc de refugiu pentru domnitori. Se presupune ca, datorita unui cutremur, cetatea a fost distrusa in totalitate, ajungand o ruina.In 1456, cand la tronul tarii a venit domnitorul Vlad Tepes, din porunca acestuia, cetatea a fost refacuta complet.
Aruncand o privire in spatele cetatii se vad viaductele ce coboara de la barajul Vidraru.
Sper ca imaginile v-au convins sa dati o fuga pana la acest loc minunat
calatorie placuta!
